și pentru că este zi de protest în inima cetățeanului căzut la marginea drumului
ultimatumul acordat bunului simț
a încetat să mai bată batjocoritor
în pieptul meu
de tablă

un sunet patetic
în afara eului devorat din dragoste
intra cu întregul său trup de șarpe în lumea de dincolo unde
ochiul tău se zbătea să traiască
în dezordine

după o vreme
chiar și aparența s-a resemnat
înfășurată într-un steag de luptă epuizat de câte gloanțe
au trecut prin carnea lui de pânză
zâmbetul tău se ilumina sumbru
uneori
când îți dăruiam oameni și păsări
scări rulante și foame
în colțul buzelor

sunt ceea ce șarpele din tine nu a știut să tacă niciodată
organul bolnav
taciturna mână întinsă sfidător
spre cer